Una din cele mai grave probleme cu care se confruntă lumea contemporană este efectul se seră. Acest efect are acest nume, deoarece, asemenea pereţilor de sticlă ai unei sere păstrează căldura şi opreste evaporarea. În jurul Pământului există un strat de gaze care are acelaşi rol, şi fără de care viaţa pe Pământ nu ar fi posibilă. Ce se întâmplă însă când oamenii, prin gazele pe care le trimit zilnic în atmosferă, amplifică acest efect? Tulburarea acestui proces natural are ca rezultat o climă mult mai caldă şi o planetă ce riscă să devină mult mai fierbinte. Dioxidul de carbon, metanul, oxizii de azot, ozonul, împreună cu vaporii de apă formează în mod natural gazele de seră. Efectul nociv de seră se produce atunci când gazele existente în atmosferă depăşesc cantitatea normală. Cele mai importante gaze care dereglează acest efect sunt: Dioxidul de carbon (CO2). Conţinutul atmosferic de dioxid de carbon (gazul cu effect de seră de provenienţă antropică cel mai frecvent) a cresut până la 25% de la debutul revoluţiei industriale cu o frecvenţă de 280 părţi pe million (ppm) până la 350 ppm. Eliminările de CO2 de origine antropică au condos la sporirea cu 59% a potenţialului efectului de seră. CO2 este unul dintre principalele substanţe emise la arderile de combustibil fosil. Circa 90% din energie comercializată pe plan mondial este produsă de către combustibili fosili: păcură, cărbune brun, gaz natural şi lemn. Metanul (CH4) contribuie cu aproape 18% la creşterea efectului de seră. Metanul este principalul component al gazului natural ars de către utilajele de încălzit. El provine din : descompunerile vegetale, câmpurile inundate de orez, mlaşini, gazelle de baltă, aparatul digestive al numeroaselor animale.
Metanul mai provine în egală măsură de la scurgerile conductelor de gaze, de la centrele de tratament, de la instalaţiile de stocaj şi de la minele de cărbune, de la materiale organice în descompunere. Oxidul de azot (N2O) provine de la arderea combustibilului fosil, utilizarea îngrăşămintelor azotate, incinerarea arborilor şi reziduurilor de plante. Gazul contribuie la sporirea efectului de seră cu circa 6%.
Ozonul troposferic (O3) este un produs al reacţiilor poluantelor atmosferice, ale industriilor şi ale automobilelor. Acesta reacţionează cu ţesuturile vegetale şi animale provocând efectul de seră. Contribuţia ozonului la sporirea efectului de seră se estimează la 8%.