Evaluarea impactului vizual se realizează pentru a cuantifica efectele schimbărilor asupra peisajului. Această analiză se realizează fie ca parte integrantă a studiilor privind evaluarea impactului asupra mediului, fie ca studiu independent atunci când sensibilitatea peisajului impune o analiză de detaliu a modificărilor propuse de un proiect.
Peisajul, prin definiţia sa, este un cumul de factori naturali (topografici, geologici, geomorfologici şi climatologici) şi factori antropici, care întruneşte atât valoare estetică, cât şi valoare tradiţională pentru comunităţile locale. Din acest considerent impactul vizual al unui proiect se traduce prin modificarea peisajului, iar un impact redus ar trebui să asigure peisajului capacitatea de a asimila elementele antropice.
Documentul principal ce stă la baza protecţiei peisajului este Convenţia europeană a peisajului, adoptată la Florenţa la 20 octombrie 2000, ratificată de România prin Legea nr. 451/2002. Convenţia recunoaşte peisajul ca fiind o resursă importantă la nivel cultural, ecologic şi social, a cărei protecţie, management şi amenajare corespunzătoare contribuie la crearea de locuri de muncă, la formarea culturilor locale şi la bunăstarea umană.